MARAMURES.FAN

Ion Iliescu, un comunist până în măduva oaselor, care a fost pus în situaţia ingrată de a conduce România în tranziţia de la comunism la capitalism, a afirmat despre legea lustraţiei că este “un demers aberant”. Şi îi dau dreptate.

Struţo-cămila votată de Camera Deputaţilor zilele trecute nu e doar aberantă, ci şi hilară şi hidoasă în acelaşi timp, ca un mutant cu faţa pocită, fără urechi, cu trei ochi şi două antene. Şi asta pentru că a fost moşită atât de mult de nişte politicieni mânjiţi, dornici să ambaleze legea în aşa fel încât să se numească “a lustraţiei”, dar ei să nu se numere printre persoanele lustrabile.
Ce simplu şi elegant era ca atunci, în martie 1990, să devină Lege a lustraţiei Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, care spunea simplu şi nediscrimatoriu cam aşa: “Propunem ca legea electorală să interzică, pentru primele trei legislaturi consecutive, dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate”. Argumentaţie: “Prezenţa lor în viaţa politică a ţării este principala sursă a tensiunilor şi suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească”. Scurt, concis, la obiect.
Această lege a lustraţiei l-ar fi eliminat în primul rând pe Ion Iliescu din viaţa politică şi ar fi împiedicat confiscarea ţării, timp de zece ani, de o clasă politică social democratică, nostalgică din punct de vedere al mentalităţii, dar adeptă a capitalismului sălbatic dacă e vorba de propriile interese.
Două decenii a izbutit Ion Iliescu (şi adepţii săi antireformişti) să împiedice adoptarea acestei legi. Sigur că acuma este un “demers aberant”. Cui foloseşte? Cui mai foloseşte, după ce 20 de ani am fost condamnaţi să rămânem conectaţi la perfuzia comunistă şi să fim conduşi de oameni tributari unui regim antidemocratic. Da, este un demers aberant. Iar spectacolul jenant oferit de parlamentarii aflaţi la putere, în ziua votului, ne îndreptăţeşte să afirmăm că “sângele apă nu se face”.
Ca să vă daţi seama cât rău a provocat neadoptarea acestei legi atunci, în 1990, aruncaţi o privire în ograda cehilor sau a polonezilor… Noi, cu gunoaiele istoriei…